Primii evrei au sosit în localitate în secolul al XVIII-lea. Astfel, în anul 1728, în Săpânța trăiau trei familii evreiești, însumând 13 suflete. În anul 1840 numărul evreilor crește considerabil, ajungând la cifre de 291 suflete, reprezentând aproape 30% din totalul populației. Anul 1910 consemnează numărul cel mai mare, 1134 de suflete. La ultimul recensământ înainte de deportare, anul 1941, în Săpânța trăiau 920 de evrei.
Evreii numeau localitatea Spinka. Majoritatea acestora erau agricultori, muncitori forestieri sau mici negustori. Existau și câteva cazuri de evrei înstăriți, proprietari de terenuri și păduri, precum și comercianți de vite, produse agricole și lemn.
Prima sinagogă din localitate a fost construită la începutul anilor 1800. În anul 1870 s-a stabilit aici Iosef Meir Weisz, întemeietorul influentei curți hasidice Spinka și unul dintre cei mai cunoscuți rabini hasizi ai timpului său. Astăzi, centrul mișcării hasidice Spinka se află în orașul Bnei Brak din Israel.
Ultimul rabin al comunității din Săpânța a fost Herman Tzvi Kahan, care a fost ucis în Holocaust.
La sfârșitul lunii aprilie 1944, autoritățile maghiare au adunat membrii comunității evreiești în Sinagoga Mare din localitate, de unde au fost duși ulterior în ghetoul din Teceu Mare. La sfârșitul lunii mai, aceștia au fost deportați în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau.
După război, în Săpânța s-au întors aproximativ 50 de supraviețuitori. La recensământul din 1947, în sat trăiau 130 de evrei, însă majoritatea au părăsit localitatea la scurt timp după aceea.
Osemintele primului rabin de Spinka au fost strămutate ulterior în Israel și înhumate la Petah Tikva. În prezent, în Săpânța nu mai trăiește niciun evreu.
Informații Asociația Maramureș Heritage
