Preoți în sutană aflați în fața altarului, uneori chiar și episcopi, au isterizat credincioșii în ultima perioadă cu atacurile „occidentalilor decadenți”, ale neomarxiștilor și progresiștilor la adresa copiilor creștini și a familiei tradiționale, precum si a îndemnului de „trezire în conștiință” alături de „salvatorii suveraniști și creștini”. Duminică de duminică s-au auzit predici despre aceste subiecte, dar vom auzi oare duminica aceasta, sau în oricare altă duminică la vreo predică, despre revoltătorul caz adus ieri în atenția publicului de Parchetul General?
Într-o țară în care justiția și credința ar trebui să fie coloane ale demnității, aflăm că, de fapt, ele pot deveni unelte pentru mușamalizare și abuz. Preotul paroh din Foltești, județul Galați, Aurelian-Emil Oprișan, este acuzat că a violat o elevă de 15 ani, chiar în casa parohială și în mașina personală. Fata ar fi mers la el pentru ajutor cu dosarul de înscriere la liceu. A primit în schimb abuz, constrângere și tăcere impusă. Sfințenie? Nu. Dezumanizare sub sutană.
Șocant e că Oprișan și-a recunoscut inițial fapta. Doar că, în loc ca justiția să-și urmeze cursul, procurorul de caz, Nicolae Valerian Cuzi, a intervenit în cel mai ticălos mod cu putință: a distrus declarația de recunoaștere și alte probe-cheie, înlocuindu-le cu unele false, care îl scoteau basma curată pe „părintele”. Motivarea lui Cuzi este o palmă pe obrazul oricărei victime: victima ar fi „avut o pasiune puberă” pentru preot. O minora. De 15 ani.
Pentru această ticăloșie, Cuzi a fost reținut de Parchetul General — primul procuror arestat din 2018 încoace. Dar marea întrebare rămâne: unde este Biserica Ortodoxă Română? Unde e condamnarea fermă? Vom auzi vreun preot, un epuscop, un Arhiereu care să vorbească de aceste ticăloșii, de aceste crime la care sunt supuși vopiii creștini?
Tăcerea BOR nu e nouă. Episcopul Corneliu Bârlădeanu de la Huși a fost filmat întreținând relații homosexuale cu elevi seminariști. A fost forțat să plece doar când presa a făcut presiuni. Preotul Cristian Pomohaci, acuzat de pedofilie, a fost „iertat” ani la rând. Un profesor de la Seminarul din Baia Mare, cu acuzații similare, a fost și el acoperit cu tăcere.Cazul Oprișan nu este o excepție, ci simptomul unei complicități sistemice între instituțiile care ar trebui să protejeze: Biserica și Justiția. Când preoții devin prădători, iar procurorii le șterg urmele, nu mai vorbim despre păcate, ci despre crime. Și despre un stat care, în loc să apere copiii, îi sacrifică pe altarul ipocriziei.
