REMIN Baia Mare a fost menținută artificial în insolvență timp de 17 ani, perioadă în care statul – ca proprietar și creditor majoritar – a prelungit procedura fără un plan real de reorganizare, în timp ce patrimoniul și mediul din Maramureș s-au degradat constant.
Compania minieră de stat REMIN, aflată în insolvență din 2009, a devenit un simbol al blocajelor administrative care au afectat profund Maramureșul. Deși nu mai desfășoară activitate minieră din 2007, REMIN a acumulat datorii uriașe – 597 milioane lei, cu un activ net negativ de peste 370 milioane lei – supraviețuind doar din închirierea activelor și contracte de conservare plătite din bani publici. Statul, prin Ministerul Economiei și AAAS, a fost simultan acționar unic și creditor majoritar, ceea ce a permis prelungirea repetată a insolvenței, în locul unei decizii ferme privind reorganizarea sau falimentul.
În Maramureș, efectele au fost vizibile: dosarul insolvenței a fost mutat la 400 km distanță, la Timișoara, iar în 17 ani nu a fost produs niciun plan viabil. Între timp, patrimoniul industrial s-a degradat, iar riscurile de mediu au crescut alarmant – 118 halde de steril și 18 iazuri de decantare cu cianuri, pentru care costurile de ecologizare nu au fost niciodată estimate oficial. În 2022, tentativa de atragere a unui investitor strategic a eșuat, iar subsidiara acestuia a intrat la rândul ei în insolvență, precizează libertatea.ro.
Pentru Maramureș, menținerea REMIN „pe aparate” a însemnat ani de stagnare, terenuri blocate și riscuri de mediu ignorate. Abia în 2026 Guvernul a anunțat o schimbare de abordare: evaluare independentă, separarea activelor strategice (precum iazurile cu potențial de metale rare) și tratarea companiei ca un vehicul de gestionare a pasivelor de mediu, nu ca o firmă cu activitate economică reală. Un pas necesar pentru ca Baia Mare și întreg județul să poată, în sfârșit, depăși moștenirea toxică a unei insolvențe fără sfârșit.
Foto Brian C.
