Un document medieval esențial pentru istoria Sighetului – privilegiul din 14 mai 1326, care confirmă dreptul preoților catolici din târgurile regale maramureșene de a strânge zeciuiala – a fost readus în atenția publică de cercetătorul Teofil Ivanciuc, într‑un articol publicat pe salutsighet.ro. Actul, considerat cea mai veche menționare cunoscută a localității, nu mai există în original, fiind distrus în 1944, dar supraviețuiește printr-o fotocopie păstrată la Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca și printr-un microfilm aflat la Arhivele Naționale Maghiare.
Pierdut oficial timp de peste un secol, documentul a fost regăsit în 2011 de Teofil Ivanciuc în Fototeca Bibliotecii Academiei, într-un dosar cu fotocopii realizate în 1943 din Colecția Barabás Samu. Ulterior, cercetătorul l-a publicat și analizat în studii de specialitate, iar autenticitatea sa este astăzi confirmată de istorici români și maghiari, fiind citat în lucrări academice și în cea mai recentă istorie a orașului.
Cu diploma din 1326, Sighetul se situează pe locul 20 între cele mai vechi municipii atestate din România, înaintea unor orașe precum București sau Baia Mare. Astfel, comunitatea marchează în acest an 700 de ani de la prima menționare, un jubileu septicentenar care reafirmă identitatea și continuitatea istorică a orașului.
