O descoperire arheologică deosebită la Muzeul Satului din Sighetu Marmației stârnește interesul comunității din Rona de Sus și al Vicariatului Ortodox Ucrainean local.
Cunoscutul istoric maramureșean Teofil Ivanciuc, adunând fărâme de informații legate de soarta bisericii de lemn din Rona de Sus, aranjându-le asemenea unor piese de puzzle, a făcut o descoperire remarcabilă: bârnele care alcătuiau vechea biserică de lemn, demontată în 1895, considerate dispărute, au fost redescoperite de către dânsul, în anul 2023.
Datele preliminare sugerează că bârnele păstrate în muzeu aparțin unei construcții care integrează elemente provenite de la o biserică mai veche, posibil cea mai veche biserică a ucrainenilor din România, cu câteva decenii mai înainte de Biserica de Lemn din Poienile de sub Munte (1595).
Cercetarea inițială aduce o perspectivă fascinantă asupra istoriei, iar detaliile precise ale descoperirii rămân încă sub analiză. Se presupune că această biserică mai veche ar putea adăposti indicii esențiale asupra patrimoniului cultural și religios al regiunii.Muzeul Satului din Sighetu Marmației devine astfel centrul unei cercetări ample care poate redefine înțelegerea trecutului local.
Deși aceasta reprezintă doar prima etapă a explorării, rămășițele bisericii vechi sunt acum sub lupa atentă a specialiștilor, sperând să reveleze aspecte semnificative ale istoriei.Comunitatea din Rona de Sus celebrează această descoperire ca pe o comoară arheologică, în ciuda numeroaselor întrebări care încă așteaptă răspunsuri. În timp ce detalii precum arhitectura și semnificația simbolurilor sunt investigate, localnicii resimt o profundă recunoștință pentru oportunitatea de a-și cunoaște mai bine propria istorie.
Vicariatul, într-o declarație oficială, subliniază importanța acestei descoperiri în contextul patrimoniului religios. „Această revelație aduce bucurie comunității și Vicariatului în ansamblu. Este o sărbătoare și recunoștință către rădăcinile noastre culturale și spirituale. Sperăm că această cercetare va aduce mai multă lumină asupra istoriei noastre și va contribui la conservarea bogăției culturale.”
Deși investigațiile sunt în faza incipientă, această descoperire promite să devină un capitol semnificativ în explorarea patrimoniului religios și cultural al zonei. Indiferent de rezultatul final, această descoperire arheologică deja a sporit conștientizarea și aprecierea pentru istoria comunității ucrainene din România.
