Oriunde ai fi în Baia Mare sau în jur, inevitabil vei vedea turnul Combinatului Phoenix. Este un simbol pentru Baia Mare, dar este și un simbol pentru Maramureș. Este simbolul unei industrii frumoase, dar care ne-a și poluat excesiv orașul și localitățile din imediata apropiere.
Chiar dacă acum nu mai resimțim poluarea, turnul nu ne lasă să uităm că aici, chiar în inima județului, cândva se produceau 40.000 de tone de cupru, 120 de tone de argint și 12 tone de aur pe an. Societatea care funcționa la acea vreme sub numele de Phoenix Baia Mare și ulterior sub numele de Cuprom Baia Mare, era singura din România cu drept de poanson (de certificare a aurului). Lingourile de aur turnate la Combinatul Phoenix erau certificate de organismul care reglementează piața metalelor prețioase la nivel mondial (London Bullion Market Association) ca respectând standardele internaționale.
Bineînțeles, acesta este doar un alt exemplu de privatizare forțată prin fraudă și faliment voluntar, așa cum sunt toate celelalte companii de stat care au susținut economia județului până la scurt timp după Revoluție. Cu toate că poluarea era excesivă în perioada funcționării combinatului, în ciuda coșului de fum și gaze imens construit pentru a preveni acest lucru (a ajuns să fie a treia cea mai înaltă construcție din Europa, mai înaltă decât Turnul Eiffel), era un motiv de mândrie pentru Maramureșeni și în special pentru cei 3000 de angajați pe care îi avea în cele mai bune perioade.
De altfel, explozia demografică a orașului Baia Mare de la 25.000 de locuitori la 150.000 de locuitori a fost datorată mineritului și industriilor care s-au dezvoltat în jurul acestuia.
Cu toate că întreaga exploatație a fost cumpărată în batjocură de la statul român cu 111.111 USD de către doi frați indieni care dețineau o companie în Marea Britanie, cu promisiunea că vor investi 37 milioane de dolari. Acest lucru nu se întâmplă deoarece cei doi indieni au fost arestați după ce au dat tunuri la peste 20 de bănci internaționale, iar platforma se întoarce în posesia statului.
Mai există o tentativă de reactivare a colosului industrial, dar după ce, în 2002 i-a fost retras dreptul de poanson internațional, iar de această dată statul a primit 3,6 milioane de dolari, plătiți de doi vicepreședinți de la Citibank, care în 2009 au declarat insolvența, fiind arestați și condamnați. În 2015, ce rămăsese din platformă a fost scos la vânzare de către lichidatori, dar fără rezultat.
Într-un final, a fost vândut în 2018 către 2 entități, în proporție de 60%, respectiv 40%, iar prima dintre acestea, Steinhardt Development SRL, având acum un proiect de parc fotovoltaic de 25MWh, care va cuprinde și stații de încărcare pentru mașinile electrice, dar și amenajarea turistică a coșului de fum care este printre puținele elemente care au rămas în picioare în acest loc devastat de căutătorii de fier vechi și de metale neferoase, în speranța de a găsi aur.
Pentru tinerii care nu cunosc perioada de glorie a întregii regiuni, poate acest final este unul fericit, dar în comparație cu ceea ce a fost și ce ar fi putut rămâne, este unul tragic.
Foto observatornews/romania-insider