În Baia Mare, pietonii nu aveau parte de experiențe tocmai tihnite nici înainte ca furnicarul actual de șantiere să împânzească orașul: presați la traversarea străzilor de șoferi care tratează frâna ca pe un accesoriu opțional, primii stropiți din cap până în picioare în zilele ploioase și categoria uitată de autorități în iernile cu zăpadă.
În ultimii ani, însă, demnitatea pietonilor este tot mai puternic erodată. Dacă alegi să mergi pe jos, înseamnă că ți-ai asumat și o luptă pentru supraviețuire: mereu în pericol să fii luat pe sus de trotinetiști și bicicliști agresivi, mereu cu un ochi în ceafă, mereu executând un dans involuntar (stânga unu, dreapta doi) ca să eviți obstacole, obligat să-ți negociezi drepturile dintr-o poziție inferioară pe nenumărate străzi fără trotuare sau cu trotuare înguste, ocupate integral de mașini, în timp ce carosabilul este, desigur, tot al mașinilor.
Mașini. Mașini. Mașini.
Și acum ajung la administrație și la proiectele noi (finalizate, în lucru sau anunțate pentru un viitor apropiat) care nu le fac pietonilor viața mai ușoară, dimpotrivă, îi îndeamnă din nou la luptă: lupta pentru un petic de umbră, lupta pentru siguranță, pentru intimitate, pentru DEMNITATE. Câteva exemple:
Promenada de pe malul Săsarului. Este prea îngustă, executată prost, iluminată la fel de prost, alunecoasă iarna și complet expusă soarelui vara. Cunoaștem explicațiile legate de programul de finanțare, dar ele nu consolează pe nimeni. Știm, de asemenea, că în unele zone, oamenii și-au croit cărări prin iarbă pentru a evita înghesuiala de pe alee. Drept răspuns, au fost „recompensați” cu stâlpi inestetici legați între ei prin lanțuri la fel de inestetice, menite să îi descurajeze să mai recurgă la soluții neagreate de municipalitate.
Proiectul Piața Universității. Nu voi insista asupra inutilității sale, asupra distrugerii spațiului verde sau asupra unor propuneri arhitecturale nepotrivite. Merită remarcat, însă, un fapt simplu: din octombrie 2025 și până astăzi, adică de peste jumătate de an, zona din proximitatea șantierului este practic imposibil de traversat pietonal. Ești deviat fie pe traseul Maniu-Petre Dulfu-curtea școlii/Marinescu, fie pe malul Săsarului, variantă deloc fericită din motivele deja amintite. Prin fața Universității, pietonii nu au primit nici măcar o cărare de un metru lățime, iar data de finalizare a proiectului se anunță a fi octombrie 2026. Un an umilitor pentru acei băimăreni care circulă pe jos, locuiesc în zonă și trebuie să ocolească mult ca să ajungă acasă.
Pistele de bicicletă. În afara celor concepute de la zero, pe malul stâng al Săsarului, pistele de bicicletă tot din trotuare au mușcat. Pe Independenței, trotuarul principal va avea (când va fi gata) 180 de cm. Puțin. Iar trebuie să te faci mic ca să mergi pe jos. Da, pe anumite tronsoane, acest trotuar se desfășoară în paralel cu altul, însă la o oarecare distanță și, presupunând că omul este încă o ființă socială și nu se preumblă doar de unul singur, se va ajunge la o situație similară cu cea de pe malul Săsarului. Mulți ne-am dorit piste de bicicletă, să fim și noi evoluați ca vesticii, însă parcă nu cu prețul ăsta. Nu prin sacrificarea pietonilor care nu pot sau pur și simplu nu vor să se apuce de pedalat.
Podul Unirii cel demolat. Va fi foarte greu pentru pietonii obișnuiți să traverseze zilnic acest pod. Și asta în condițiile în care, potrivit multor opinii, demolarea podului nici măcar nu ar fi fost necesară. Dacă tot s-a ajuns aici, soluția ideală ar fi fost amenajarea unei punți provizorii pentru cei care circulă pe jos și pentru care variantele reprezentate de celelalte poduri sunt prea îndepărtate, inaccesibile și impractice.
Iar după cel puțin cinci luni fără pod, cu ce se aleg pietonii? Cu un trotuar de doar 1,5 metri lățime. Prin comparație, podul actual are trotuar de 2,1 metri, iar la orele de vârf se dovedea a fi neîncăpător. Ce concluzie putem trage? Că, încă o dată, pietonii sunt cei care pierd. Încă o dată, statutul lor în oraș este retrogradat.
Nu am epuizat exemplele, însă textul devine deja prea lung. La toate acestea se adaugă blocurile ridicate în ultimii ani pe străzi de case, înguste și nepregătite pentru trafic intens. S-au prevăzut locuri de parcare, însă nu și trotuare. Din nou, proiecte realizate în detrimentul pietonilor. Se va spune că sunt investiții private și că municipalitatea nu are nicio vină. Dar autorizațiile de construire nu s-au emis singure. Cineva a considerat acceptabilă dezvoltarea unor cartiere în care mașinile au loc, iar pietonii nu.
Revin, pe final, la problema menționată la începutul textului: trotuarele ocupate abuziv de mașini parcate și lipsa de reacție a Primăriei și a Poliției Locale. În multe cazuri, ar trebui doar să fie aplicată legea. Atât. Însă autoritățile aleg să privească în altă parte, chiar și atunci când proprietarii au posibilitatea să își parcheze vehiculele în curte sau chiar și în garaje, dar aleg, din comoditate, să nu facă asta.
Luate împreună, toate aceste exemple conturează aceeași realitate: în Baia Mare, dragostea pentru pietoni NU este suprema tărie a orașului. Asta deși într-un oraș pretins modern, progresul nu se măsoară în numărul de mașini, ci în capacitatea administrației de a reduce dependența de ele, încurajând transportul public, mersul pe bicicletă și, mai presus de toate, mersul pe jos.
Autor: Rada Pavel
